Se nasc la morminte
Rostite din gură
Din milă, din ură,
Iar unele, vrând veșnicia s-apuce,
Se lasă rostite și-apoi scrise pe-o cruce.
Uitat-am cu toții că stau în morminte
Cei care nu vor să audă cuvinte
Și nici măcar nu vor să citească
Nici rostul, vreodată, nu vor să-l cunoască.
Ei au, pe vecie, aceeași plăcere,
Să stea-n curățenie, să fie tăcere.
Cel de la Țară
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu